pușcálă, pușcále, s.f. (reg.) pușcoci de soc (pentru copii). Vezi definitia »

METÓDĂ s. f. 1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ◊ totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ◊ manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și societății. (< fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode) Vezi definitia »

BUCĂTĂRIOÁRĂ, bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Bucătărie + suf. -ioară. Vezi definitia »

CIRCOMFERÍNȚĂ s.f. v. circumferință. Vezi definitia »

TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică. Vezi definitia »