Definita cuvantului emițător
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu emițător
mușuruitór, mușuruitoáre, s.n. (înv.) rariță cu două cormane pentru prășit porumbul. Vezi definitia »
IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează, 2. S. n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material. care servește la izolare. – Din fr. isolateur. Vezi definitia »
VARACTÓR, varactoare, s. n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. – Din engl., fr. varactor. Vezi definitia »
PATINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Sportiv care practică patinajul. [< patina + -tor]. Vezi definitia »
ZICĂTÓR, zicătóri, s. m. Zicălaș. (din zice) Vezi definitia »