PONT s. m. pontator¹. (< fr. ponte) Vezi definitia »

Cuvant de origine ebraica, plural de EL si ELOHA Vezi definitia »

AMELIORÁNT, -Ă adj. Care îmbunătățește, îndreaptă, ameliorează. [Cf. fr. améliorant]. Vezi definitia »

PERTINÉNT, -Ă, pertinenți, -te, adj. 1. (Livr.) Care se potrivește exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competență. ♦ (Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. ♦ (Despre elemente fonice) Care servește într-o limbă dată la diferențierea semnificațiilor. – Din fr. pertinent. Vezi definitia »

NAZILÁNT, -Ă adj. care vorbește pe nas; nazal. (< fr. nasillant) Vezi definitia »