GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui (4) din pupa¹ unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui. Vezi definitia »

AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. (Rar) Amărui. – Amar + suf. -iu. Vezi definitia »

TELEINTERVÍU s.n. Interviu luat pentru a fi transmis la televiziune. [Cf. fr. télé-interview, engl. tele-interview]. Vezi definitia »

ORATÓRIU¹, oratorii, s. n. 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; p. restr. cantată. 2. (Înv.) Mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis. – Din lat. oratorium. Cf. it. oratorio, fr. oratoire. Vezi definitia »

ZORALÍU, -ÍE, zoralíi, adj. Cu mișcări vii. Vezi definitia »