PITUITÍV, -Ă, pituitivi, -e, adj. (Med.) Pituitar. [Pr.: -tu-i-] – Pituită + suf. -iv. Vezi definitia »

VOTÍV, -Ă adj. Care are ca obiect o făgăduință, o promisiune; care s-a oferit divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ Tablou votiv = fragment din pictura unui monument, înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini. [Cf. fr. votif, lat. votivus < votum – promisiune]. Vezi definitia »

DELIMITATÍV, -Ă, delimitativi, -e, adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. – Delimita + suf. -ativ. Vezi definitia »

SUBJONCTÍV s. n. conjunctiv. (< fr. subjonctif) Vezi definitia »

LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea și la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ = organ care are împuternicirea de a elabora și a adopta legile. Putere legislativă = una dintre cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituțional, care are atribuția de a face legi. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege și contribuie la îmbunătățirea și definitivarea lor. – Din fr. législatif. Vezi definitia »