MINUNÁ, minunez, vb. I. Refl. și tranz. A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins. ♦ Refl. A-și manifesta mirarea, admirația, surpriza; a se mira mult. – Din minune. Vezi definitia »

trahaná (-ále), s. f. – Frecăței, tăiței de supă din aluat nedospit. – Var. tarhana. Mr. tărhana, megl. trană. Tc. (per.) terhane, tarhane (Șeineanu, II, 365), cf. ngr. τραχανᾶς, bg. tarhaná, sb. trganci. Vezi definitia »

ANTISANA, vulcan în Anzii central-nordici (Cordiliera Oriental), în N Ecuadorului, la SE de Quito. Alt.: 5.705 m. Vezi definitia »

ARDELEÁNA s.f. art. – V. ardelean (3) [DEX'98] Vezi definitia »

EMANÁ vb. I. tr. 1. a degaja un gaz, un miros etc.; a exala. 2. a transmite, a remite. II. intr. 1. a proveni, a-și avea originea. 2. a (se) produce. (< fr. émaner, lat. emanare) Vezi definitia »