TRĂIRÍSM s. n. Curent în gândirea filozofică românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul instinctelor și al inconștientului asupra rațiunii, susținea că nu se poate ajunge la cunoașterea diferitelor aspecte și fenomene ale vieții decât prin trăirea mistică. [Pr.: tră-i-] – Trăire + suf. -ism. Vezi definitia »

MORFINÍSM s. n. intoxicație cronică cu morfină. (< fr. morphinisme) Vezi definitia »

NAVOMODELÍSM s. n. 1. Tehnica construirii navomodelelor. 2. Concurs sportiv de navomodele. – Navomodel + suf. -ism. Vezi definitia »

BLANQUÍSM [-CHISM] s. n. curent comunist utopic care considera complotul drept unica tactică revoluționară. (< fr. blanquisme) Vezi definitia »

CONCETÍSM s.n. (Liv.) Tendință artistică și estetică din sec. XVIII, care recomanda o exprimare încărcată, metaforică, cu nuanțe de afectare și de prețiozitate. [< it. concettismo]. Vezi definitia »