ÎNVESTITÚRĂ, învestituri, s. f. Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. ♦ (În societatea medievală) Ceremonie solemnă prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său. – Învesti + suf. -tură (după fr. investiture). Vezi definitia »

pấrpără s.f. (reg.; înv.) 1. ploaie cu bășici. 2. dârdoră, zor. Vezi definitia »

ORTOSCLERÓZĂ s. f. osificare a peretelui osos al urechii, care duce la surditate; ortospongioză. (< germ. Orthosklerose) Vezi definitia »

cotulată, cotulate s. f. lovitură cu cotul. Vezi definitia »

MÍMICĂ s.f. Arta de a exprima prin gesturi (mai ales prin expresia feței) sentimente și idei; (p. ext.) expresie a feței. [< fr. mimique, it. mimica]. Vezi definitia »