SPÁRGERE, spargeri, s. f. Acțiunea de a (se) sparge și rezultatul ei; spart. ♦ Furt prin efracție. – V. sparge. Vezi definitia »

AUTOFRÂNÁRE s. f. împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafețele care vin în contact. (după fr. autofreinage) Vezi definitia »

jimbíre s.f. (reg.) zâmbire, zâmbet. Vezi definitia »

FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului²; țiglă. ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jeraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are. Vezi definitia »

care se schimpa intre ei fiecare ia valoarea celuilalt Vezi definitia »