ÎNCLINÁȚIE s.f. 1. Înclinare. 2. (Fig.) Vocație. 3. (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință. ◊ Înclinație astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; înclinație magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic al Pământului cu planul orizontal. [Gen. -iei, var. inclinație s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio]. Vezi definitia »

DOXOMETRÍE s. f. studierea opiniei publice cu ajutorul sondajelor asupra anumitor probleme. (< fr. doxométrie) Vezi definitia »

anozomelíe s.f. Defect de percepție care face imposibilă recunoașterea unui segment bolnav. (< fr. anosomélie) Vezi definitia »

DETOXIFICÁȚIE s.f. Detoxificare. [Cf. fr. détoxification]. Vezi definitia »

ASTROLOGÍE s.f. Pretinsă știință de a prezice destinul omului după poziția și mersul aștrilor. [Gen. -iei. / cf. fr. astrologie, it., lat. astrologia < gr. astrologia < astron – astru, logos – studiu]. Vezi definitia »