DISFÚNCȚIE, disfuncții, s. f. 1. (Med.) Tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din germ. Disfunktion, it. disfunzione. Vezi definitia »

CISTOTOMÍE s. f. incizie operatorie a vezicii urinare. (< fr. cystotomie) Vezi definitia »

EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală. A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecții, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio. Vezi definitia »

PSIHOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor morți. [Gen. -iei. / < fr. psychomancie, cf. gr. psyche – suflet, manteia – ghicit]. Vezi definitia »

GINEFOBÍE s. f. ginecofobie. (< fr. gynéphobie) Vezi definitia »