VÂRTÚTE, vârtuți, s. f. (Înv. și arh.) 1. Putere, tărie, vigoare. ◊ Expr. Om în vârtute = om în putere. A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. Bărbăție, curaj, vrednicie (războinică). 3. Proprietate, însușire, calitate. – Lat. virtus, -utis. Vezi definitia »

CÓMITE², comiți, s. m. (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, -itis. Vezi definitia »

(A)este partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un substitut al acestuia. raspunde la intrebarile:care?, ce fel de?,al(a,ai,ale)cui?, cati?, cate? adresate cuvantului cu rol de element regent. Vezi definitia »

FULGERÉȘTE adv. (Rar) Iute ca fulgerul. – Fulger + suf. -ește. Vezi definitia »

TACITURNITÁTE s. f. faptul de a fi taciturn. (< fr. taciturnité) Vezi definitia »