cazón (cazónă), adj. – De cazarmă, milităresc. Rus. kazjonnyĭ „care aparține finanțelor publice” (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 38; DAR); s-a spus mai întîi despre obiecte, îmbrăcăminte, muniții sau hrană, puse la dispoziția soldaților de către Stat. – Der. cazonie, s. f. (serviciu militar). Vezi definitia »

-TRON² elem. „tub cu vid, accelerator de particule elementare”. (< engl. -tron, cf. gr. /elek/tron, chihlimbar) Vezi definitia »

MEZOTRÓN s.m. (Fiz.) Mezon. [< fr. mésotron, engl. mesotron]. Vezi definitia »

TRONCÓN s. n. trunchi de con. (< tronconic) Vezi definitia »

CHESÓN s. n. 1. vehicul cu două roți, compartimentat, în trecut pentru transportul muniției (de artilerie). 2. fiecare dintre încăperile etanșe create prin compartimentarea unei nave, pentru a împiedica pătrunderea masivă a apei în tot vasul în caz de avarie. ◊ dulap pentru ținerea proviziilor și a ustensilelor pe bordul unei nave. 3. construcție de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrări subacvatice ori în terenuri cu multă umiditate. 4. piesă prefabricată din beton armat, având forma unei plăci cu nervuri de întărire, folosită ca element de rezistență la planșee și acoperișuri. 5. (arhit.) casetă (4). (< fr. caisson) Vezi definitia »