Definita cuvantului element
ELEMÉNT, elemente, s. n. și (rar) elemenți, s. m. 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcție. ♦ S. m. Spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 2. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 3. (În filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forță puternică. 4. Mediu în care trăiește o ființă. ♦ Mediu în care cineva se simte bine. 5. (Chim.) Substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanțe compuse. 6. Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice. 7. (În legătură cu o disciplină oarecare) Principiu de bază, noțiune fundamentală. – Din fr. élément, lat. elementum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu element
GROSISMÉNT, grosismente, s. n. Raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect cu ajutorul unui instrument optic și unghiul sub care se vede același obiect cu ochiul liber. – Din fr. grossissement. Vezi definitia »
DEVORÁNT, -Ă adj. care devorează; devorator. ◊ (fig.) mistuitor, arzător. (< fr. dévorant) Vezi definitia »
EVENIMÉNT s.n. Întâmplare importantă, remarcabilă. [Pl. -te. / < fr. événement, cf. lat. evenire – a se întâmpla]. Vezi definitia »
COMODÁNT s. m. cel care dă împrumut prin comodat. (<fr. commodant, it. commodante) Vezi definitia »
SUBSECVÉNT, -Ă, subsecvenți, -te, adj. (Rar) Care urmează după ceva; p. ext. care rezultă din ceva. – Din fr. subséquent, lat. subsequens, -ntis. Vezi definitia »