EV s.n. Epocă, eră din istoria omenirii care se caracterizează prin trăsături specifice. [< lat. aevum]. Vezi definitia »

BOTEV, cel mai înalt vf. din masivul Stara Platina (Balcanii Centrali). Alt.: 2.376 m. Pante repezi, acoperite cu pășuni alpine. Vezi definitia »

BERDEAEV, Nikolai Aleksandrovici (1874-1948), filozof rus. Expulzat din Uniunea Sovietică, pentru motive ideologice, după 1922, a trăit în Franța. Filozofia sa este o meditație asupra eliberării și realizării ființei umane în lumina credinței creștine („Filozofia libertății”, „Un nou ev mediu”, „Experiența metafizicii escatologice”). Vezi definitia »

ELÉV, -Ă, elevi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar. 2. Persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său; discipol, învățăcel, urmaș, adept. – Din fr. élève. Vezi definitia »

ELÉV, -Ă s.m. și f. 1. Cel care învață într-o școală, care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar. 2. Discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, al unei doctrine etc. [< fr. élève, cf. élever – a educa]. Vezi definitia »