școmârlă, școmârle, s.f. (reg.) 1. fum, miros înecăcios rezultat din arderea măncării sau a grăsimilor. 2. mâncare făcută din pește sărat. 3. lulea. 4. (în forma: scomârlă) noroi. 5. sfoară. 6. (în forma: scomârlă) om, animal foarte slab. Vezi definitia »

foárfecă (foárfeci), s. f. – Unealtă pentru tăiat. – Mr. foarfică, megl. foarfiți. Lat. fŏrfĭcem (Pușcariu 633; Candrea-Dens., 624; REW 3435; DAR), cf. it. forbici (calabr. fórfica, puórfice, sard. forfige). La origine trebuie să fi fost un pluralia tantum, de la forficos; foarfecă este un sing. analogic modern. Der. forfeca, vb. (a tăia; a zdrobi; a mesteca), ar putea reprezenta direct. lat. fŏrficāre (Pușcariu 632; Candrea-Dens., 625; DAR), cf. astur. aforfegar (J. Malkiel, Rom. Phil., IX, 65); forfecar, s. m. (rădașcă); forfecare, s. f. (rezistență tangențială); forfecări, s. f. pl. (varietate de campanule); forfecel, s. m. (insectă, Rhynchites cupreus); forfecuță, s. f. (dim. al lui foarfecă; pasăre mică, Loxia curvirostra). Vezi definitia »

BOBÁICĂ, bobăici, s. f. (Reg.) Vâslă, lopată. – Ucr. babaika. Vezi definitia »

CHIURÉTĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette. Vezi definitia »

plătúță, plătúțe, s.f. (înv.) plătișoară; lefșoară. Vezi definitia »