NODOZITÁTE s. f. 1. formație accidentală sau patologică pe organele plantelor sau animalelor. 2. mică ridicătură pe suprafața unor obiecte. (< fr. nodosité, lat. nodositas) Vezi definitia »

PREZUMȚIOZITÁTE s.f. (Liv.) Înfumurare, aroganță. [Pron. -ți-o-. / cf. it. presunziosità]. Vezi definitia »

CHINEZÉȘTE adv. În felul chinezilor² (1), în limba chineză² (2). – Chinez + suf. -ește. Vezi definitia »

ASIDUITÁTE s.f. 1. Silință, stăruință, siguranță. 2. Frecventare perseverentă a cuiva. [Pron. -du-i-. / cf. fr. assiduité, it. assiduità, lat. assiduitas]. Vezi definitia »

péște (péști), s. m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. – 2. Carne de pește (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codoș, proxenet. – Mr. peaște, pescu, megl. pęști, istr. peșt. Lat. piscem (Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. și alb. cît și der. indică prezența unui sing. *pescu, a cărui absență ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existență teoretică, ca *hăinuri în înhăinurat. Der. păscoi, s. m. (peștele mascul); peștoaică, s. f. (femela peștelui; șmecheră, întreținută); peștișoară, s. f. (plantă acvatică, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în pește), care ar putea reprezenta direct și lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde pește); pescuit, s. n. (acțiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuiește); pescuț, s. m. (peștișor); pescuină, s. f. (Bucov., iaz, heleșteu), cu suf. din vizuină (după Tiktin, formație cultă, din lat. piscina încrucișat cu a pescui). – Cf. pescar. Vezi definitia »