ERGÓNĂ, ergone, s. f. Nume generic dat unor substanțe organice (enzime, hormoni, vitamine) din constituția celulelor vii, a căror acțiune constă în stimularea funcțiunilor celulare. – Din fr. ergones. Vezi definitia »

șopîrlă (-le), s. f. – Năpîrcă (Lacerta muralis). Creație expresivă, cf. năpîrcă și șopîrcăi. În acord cu rădăcina expresivă șop, pare să indice ideea de mișcare tăcută sau care abia se aude. În general se admite că este cuvînt identic cu alb. šapi „șopîrlă” (Cihac, II, 720; Meyer 399, Tiktin; Schuchardt, ZRPh., XXVII, 612; Weigand, BA, III, 111; Philippide, II, 735; Rosetti, II, 123), care se presupune că provine din gr. σήψ sau, după Weigand, din lat. *sepinula; dar aceste explicații sînt insuficiente. Der. directă din gr. σήψ (Diculescu, Elemente, 487) este improbabilă. Der. sopîrla(r)iță, s. f. (anghină difterică, difterie; plante, Veronica orchidea, Parnassia palustris, Brunella vulgaris); șopîrlar, s. m. (egretă, Buteo vulgaris); sopîrliță, s. f. (plante, Veronica Bachofeni, V. chamaedrys, V. teucrium, Parnassia palustris, Polygala vulgaris). Din rom. provine bg. šopărlă (Capidan, Raporturile, 218). Vezi definitia »

DERMATÓZĂ s.f. Denumire generică pentru bolile de piele. ◊ Dermatoze profesionale = boli de piele datorate contactului cu substanțe toxice în procesul de muncă. [< fr. dermatose]. Vezi definitia »

BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală. Vezi definitia »

puțuiálă, puțuiéli, s.f. (reg.) 1. lustruire a încălțămintei. 2. (fig.) ceartă, dojană. Vezi definitia »