ARTIFÍCIU s.n. 1. Mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate, procedeu meșteșugit. ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă. 2. (La pl.) Compoziție de materii ușor inflamabile, care prin aprindere produc efecte luminescente variate. [Pron. -ciu. / < it. artificio, lat. artificium < ars – artă, facere – a face, cf. fr. artifice]. Vezi definitia »

FLORILÉGIU s. n. 1. culegere de extrase literare; antologie. 2. selecție de lucruri remarcabile. (< it. florilegio, fr. florilège) Vezi definitia »

SIMPÓDIU s.n. Mod de ramificație a tulpinii prin creșterea mugurilor auxiliari. [Pron. -diu. / < lat. simpodium, fr. sympode, cf. gr. sympous – cu picioarele unite]. Vezi definitia »

stramóniu s.n. (înv.) ciumăfaie. Vezi definitia »

DECÉNIU s. n. perioadă de zece ani; decadă (3). (< lat. decennium, it. decennio) Vezi definitia »