Definita cuvantului tăgădui
tăgăduí (-uésc, -ít), vb. – A nega, a dezminți. Mag. tagadni (Cihac, II, 529; Gáldi, Dict., 97). – Der. tăgadă, s. f. (negație; contestație), deverbal sau din mag. tagad; tagă, s. f. (negație), sec. XVII, înv.; tăgăduială, s. f. (negație); tăgăduicios, adj. (îndoielnic), înv.; tăgăduitor, adj. (care tăgăduiește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tăgădui
VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvuí vb. IV] – Vraf + suf. -ui. Vezi definitia »
vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă Vezi definitia »
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. Vezi definitia »
secúi (-i), s. m. – Locuitor din SE Trans., de limbă maghiară și de origine necunoscută. – Var. săcui. Mag. székely. – Der. secuiesc, adj. (de secui); secuime, s. f. (comunitate de secui). Vezi definitia »
CĂMĂȘUÍ, cămășuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un element de construcție cu beton, metal etc. – Cămașă + suf. -ui. Vezi definitia »