Definita cuvantului tăgîrță
tăgîrță (-țe), s. f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrța, vb. (a se atîrna, a se agăța de ceva).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tăgîrță
SUPRADOMINÁNTĂ, supradominante, s. f. (Muz.) 1. Treapta a șasea a modului major și minor, situată la o sextă superioară față de tonică și la o secundă superioară față de dominantă. 2. Acord construit pe această treaptă. – Supra- + dominantă. Vezi definitia »
vitéză (-ze), s. f. – Iuțeală. – Var. vitesă. Fr. vitesse, probabil asimilat der. de la teză (sinteză, ipoteză, proteză). Nu au dat rezultate eforturile, puriștilor, pentru că impune uzul lui vitesă, cf. cenzură. Vezi definitia »
IONOSFÉRĂ s. f. strat superior al atmosferei (între 90 și 1000 km), puternic ionizat și de mare conductivitate; termosferă. (< fr. ionosphère) Vezi definitia »
pritégă, pritégi, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două stinghii puse cruciș la ambele capete ale loitrelor. Vezi definitia »
ARTRÓZĂ, artroze, s. f. Boală articulară cronică de tip deformant. – Din fr. arthrose. Vezi definitia »