Definita cuvantului țaică
țáică s. f. – (Mold.) Drojdie. – Var. Munt. țaic. Origine necunoscută. Legătura cu germ. Teig „aluat” (Scriban) pare îndoielnică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țaică
oiágă, oiégi, s.f. (reg.) sticlă, garafă. Vezi definitia »
chilăvíță, s.f. (reg.) casma, săpuță, sapă ocnărească; gheunoi, târnăcop. Vezi definitia »
BRIÁNȚĂ s. f. (Franțuzism) Strălucire. [Pr.: bri-an-] – Din fr. brillance. Vezi definitia »
ALEJÁNȚĂ s. f. obligație de fidelitate și supunere față de o națiune, de un suveran. (< fr. allégeance) Vezi definitia »
PODITÚRĂ, podituri, s. f. (Rar) Podea, pardoseală. – Podi + suf. -tură. Vezi definitia »