Definita cuvantului țambal
țambál (-le), s. n. – 1. Instrument muzical cu coarde, clavicord. – 2. (Arg.) Barbă aspră greu de bărbierit. – 3. (Arg.) Telegramă. Lat. cymbalum, prin intermediul germ. Zimbal, mag. cimbalom (› var. țimbal), cf. ngr. ϰύμβαλον, sl. kimvalŭ (› var. înv. chimval, s. n., timpan, tobă), fr. cuymbale (› var. cimbal, s. n., timpan). – Der. țambalagiu, s. m. (cîntăreț la țambal).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țambal
extemporal, extemporale s. n. 1. (intl.) furt mărunt. 2. (în trecut) informații date Securității. Vezi definitia »
LOCÁL, -Ă adj. Dintr-un loc anumit, specific unui loc; din partea locului. ◊ Culoare locală = șir de imagini care, într-o descriere, într-o pictură, într-o piesă de teatru etc., redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei țări, ale unei societăți sau ale unei epoci; tratament local = tratament aplicat pe un loc bolnav; anestezie locală = anestezie limitată la partea care urmează să fie operată, examinată etc. [Cf. fr. local, lat. localis < locus – loc]. Vezi definitia »
CERVICÁL, -Ă, cervicali, -e, adj. Care ține de partea dindărăt a gâtului; de la ceafă. – Din fr. cervical. Vezi definitia »
MEDICO-LEGÁL, -Ă adj. Referitor la medicina legală. [Cf. fr. médico-légal]. Vezi definitia »
OMENTÁL, -Ă adj. Referitor la epiploon. [< fr. omental]. Vezi definitia »