Definita cuvantului țambal
țambál (-le), s. n. – 1. Instrument muzical cu coarde, clavicord. – 2. (Arg.) Barbă aspră greu de bărbierit. – 3. (Arg.) Telegramă. Lat. cymbalum, prin intermediul germ. Zimbal, mag. cimbalom (› var. țimbal), cf. ngr. ϰύμβαλον, sl. kimvalŭ (› var. înv. chimval, s. n., timpan, tobă), fr. cuymbale (› var. cimbal, s. n., timpan). – Der. țambalagiu, s. m. (cîntăreț la țambal).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țambal
ORCHESTRÁL, -Ă adj. referitor la orchestră, de orchestră. (< fr. orchestral) Vezi definitia »
ARMORIÁL, -Ă adj. Referitor la armoarii. [Pron. -ri-al. / < fr. armorial]. Vezi definitia »
RIVÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care aspiră la aceleași funcții, avantaje, situații cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ fără ~ = fără seamăn; inegalabil. (< fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival) Vezi definitia »
MUTUÁL, -Ă, mutuali, -e, adj. Care se face în mod reciproc și simultan. ♦ Inducție mutuală = inducție electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. ♦ (Impr.) Care are loc reciproc și fără cuvinte. [Pr.: -tu-al] – Din fr. mutuel. Vezi definitia »
DISPOZIȚIONÁL, -Ă, dispoziționali, -e, adj. (Cu caracter) de dispoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. dispositionnel. Vezi definitia »