Definita cuvantului tambură
tambúră (-re), s. f. – Lăută. – Var. tambur. Mr. tămbără, megl. tambură. Tc. (per.) tambur (Șeineanu, II, 347; Lokotsch 2015; Ronzevalle 67), cf. ngr. ταμπουρᾶς, bg., sb. tambura, it. tamburo, fr. tambour, sp. atambor. – Der. tamburină, s. f., din fr. tambourin; tambur, s. n., din it. tamburo; tambur-major, s. m., din fr. tambour major.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tambură
CARÁCĂ s.f. Navă voluminoasă, cu catargul principal foarte înalt, folosită de portughezi pâna la sfârșitul sec. XVI. [< fr. caraque, cf. ar. karraka]. Vezi definitia »
TOMPATÉRĂ s. f. v. tombateră. Vezi definitia »
PODGOREÁNCĂ, podgorence, s. f. Podgoreană. – Podgorean + suf. -că. Vezi definitia »
TEÁRFĂ, terfe, s. f. (Reg.) 1. Zdreanță, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. – Et. nec. Vezi definitia »
păvúță, păvúțe, s.f. (reg.) petecel, clinișor, păviță (așezat la subsoara cămășii). Vezi definitia »