Definita cuvantului țandără
țándără (țắndări), s. f. – Așchie, bucățică. – Var. Mold. țandură, Banat țandră și der. Origine incertă. Probabil e vorba de o formație expresivă, ca fleandură; în acest caz, ar fi un simplu dublet al lui țundră, țoandră „bucată”. Se consideră der. din slov. condra sau mag. candra, cond(o)ra (Cihac, II, 429; Tiktin); dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom., cum în mod precis provin din rut. cyndra (Candrea, Elemente, 409), și ngr. σιόντρα (Meyer, Neugr. St., II, 78). Der. din săs. Zander ‹ germ. Zunder „meșă” (Lacea, Dacor., III, 709; Scriban) este improbabilă. Der. țăndări, vb. (a face să sară țăndări); țăndărică, s. f. (așchie; s. m., Pinochio, personaj celebru al lui C. Collodi); țăndăros, adj. (cu țăndări; iritabil, sensibil).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țandără
EPANÓDĂ s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în reluarea unui cuvânt sau grup de cuvinte la începutul unor unități sintactice; regresiune (6) [în DN]. [Cf. fr. épanode, gr. epanodos – întoarcere]. Vezi definitia »
ESTÓMPĂ s.f. Bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se întinde praful de creion, de cărbune sau de culori pentru a aranja umbrele unui desen. ♦ Desenul astfel obținut. [< fr. estompe]. Vezi definitia »
PROTOLÍZĂ s. f. descompunere a clorofilei cu disocierea bioxidului de carbon sub influența luminii. (< fr. protolyse) Vezi definitia »
șoáibă, șoáibe, s.f. (reg.) muncitor forestier care asigură deplasarea în bune condiții a buștenilor pe uluc (jilip); șaibar. Vezi definitia »
șarádă (șaráde), s. f. – Un fel de ghicitoare; enigmă. Fr. charade. Vezi definitia »