Definita cuvantului tandur
tandúr (-re), s. n. – 1. Scaun sau masă cu mangal dedesubt. – 2. Adăpost care servește ca stînă sau ca ocol. – Var. tandîr. Tc. (arab.) tandur (Șeineanu, II, 348), cf. ngr. ταντοῦρι, bg. tandr, sb. tandur.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tandur
EVERDÚR s.n. Aliaj de cupru, siliciu și mangan. [< engl., fr. everdur]. Vezi definitia »
BUHÚR, buhururi, s. n. (Înv. și arh.) Stofă de lână fină sau de mătase. – Tc. buhur. Vezi definitia »
pur, neatins, Vezi definitia »
CENÚR s. m. forma larvară a teniei. (< fr. cénure) Vezi definitia »
bárbur, bárburi, s.m. (reg.) 1. partea de jos a tăișului securii, a cuțitului. 2. cep sau cui la obada roții. 3. parte lărgită in triunghi la cămășile țărănești Vezi definitia »