KINESCÓP, kinescoápe s.n. 1. Dispozitiv care permite vizionarea unei serii de fotografii în forma unei secvențe continue, în mișcare. 2. (Telev.) Dispozitiv care permite obținerea înregistrării pe film a unei emisiuni realizate în direct, chiar în interiorul receptorului de televiziune, cu scopul reluării ulterioare a acestei emisiuni. ♦ (p. metonimie) Tub catodic special care permite filmarea imaginii pe care o reproduce. 3. (Telev.) Tub catodic folosit pentru redarea imaginilor de televiziune; cinescop. (din fr. kinescope < kinés(i)-, din gr. κίνησις = mișcare + -scope, din σκοπεΐν = a se uita, a privi; sensul 2. < prob. din engl., atestat din 1949, indicând înregistrarea unei emisiuni transmise ulterior; sensul 3. < denum. engl. a dispozitivului, marcă înreg. în S.U.A., în 1931) [def. TLF] Vezi definitia »

NAZOFARINGOSCÓP s. n. instrument de explorare a nazofaringelui. (< fr. nasopharyngoscope) Vezi definitia »

LAPAROSCÓP s. n. instrument folosit în laparoscopie; peritoneoscop. (< fr. laparoscope) Vezi definitia »

AEROCISTOSCÓP s. n. instrument în aerocistoscopie. (< engl. aerocystoscope) Vezi definitia »

SERIOSCÓP s.n. Negatoscop special care permite examinarea simultană a mai multor filme. [Pron. -ri-o-, pl. -scoape. / < fr. sérioscope, cf. lat. series – serie, gr. skopein – a privi]. Vezi definitia »