Definita cuvantului tărăboi
tărăbói (-oíuri), s. n. – Zarvă, gălăgie, larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); alb. tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). Nici una din aceste soluții nu pare posibilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tărăboi
zăvói (-oáie), s. n. – Pădurice la cotitura unui rîu. – Megl. zăvoi. Sl. zavoj „învîrtire” (Tiktin; Conev 40); pentru semantism, cf. crivină. Vezi definitia »
DIPNÓI, dipnoi, s. m. (La pl.) Grup de pești care respiră atât prin branhii cât și prin plămâni; (și la sg.) pește din acest grup. ◊ (Adjectival) Pești dipnoi. – Cf. fr. dipnoé, dipnoïques. Vezi definitia »
ODIVÓI, odivoi, s. m. (Înv.) Infanterist. – Din rus. hodovoĩ. Vezi definitia »
DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi. Vezi definitia »
fluierói, fluieroáie, s.n. (reg.) fluier mare (de 70-100 cm lungime și de 3-4 mm grosime); caval. Vezi definitia »