Definita cuvantului tărăboi
tărăbói (-oíuri), s. n. – Zarvă, gălăgie, larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); alb. tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). Nici una din aceste soluții nu pare posibilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tărăboi
ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare, în scopul de a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Magh. oltani. Vezi definitia »
desfoí, pers. 3 sg. desfoáie, vb. IV (pop.) 1. (despre vânt) a desfrunzi. 2. (refl.; despre bobocii de flori) a se deschide. Vezi definitia »
SĂBIÓI, săbioaie, s. n. Augmentativ al lui sabie. [Pr.: -bi-oi] – Sabie + suf. -oi Vezi definitia »
săpói, săpoáie, s.n. (pop.) 1. sapă mare. 2. săpăligă mare. 3. cazma. 4. târnăcop. 5. ghionoi (târnăcop a cărui lamă metalică este ascuțită la un capăt și în formă de ciocan la celălalt). 6. unealtă cu care se fac găuri în pământ pentru diverse semănături sau pentru înfipt aracii la vie; chitonag. Vezi definitia »
prostovói, -oáie, adj. (reg.) prost, fără istețime, tont, nătărău. Vezi definitia »