cliúc, cliúcuri, s.n. (reg.) resturile strugurilor după tescuirea și scurgerea mustului; groșală, logor, huști, prăștină, boștină, tescovină, borhot, hoaspă, hostoape, hostopină, bozorină, boroghină, boașcă, comină. Vezi definitia »

PERNAMBÚC, pernambuci, s. m. v. FERNAMBUC. – [DN], cu extindere la sensul 1) din [NODEX] Vezi definitia »

slăbúc, -ă, adj. (reg.; despre oameni sau animale, despre corpul lor) plăpânjor, delicat, firav. Vezi definitia »

bașbuzuc, bașbuzuci s. m. 1. persoană violentă și grosolană. 2. cuțitar de temut. Vezi definitia »

BUTÚC, butuci, s. m. 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; bucată groasă de lemn de foc; buștean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu se mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș. A dormi butuc = a dormi adânc. ♦ Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților. 2. Fig. Om prost și necioplit. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței de vie (de la pământ până la punctul de ramificație). 4. Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc. Butucul roții. 5. Bucată groasă de lemn prevăzută cu găuri, în care se prindeau în vechime picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor. 6. Partea superioară a jugului. 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut. Vezi definitia »