Definita cuvantului targă
tárgă (tắrgi), s. f. – Pat, brancardă, năsălie. Origine incertă. Se consideră în general drept der. din germ. Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targă”, mag. taraglya (Cihac, II, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar această ipoteză prezintă dificultăți fonetice. Este posibil it. targa „scut mare”, fiind scutul singur sau susținut de două lemne sau lănci, forma cea mai simplă a tărgii vechi. Der. din gr. *τάργη în loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din lat. tragŭla (Giulgea, Dacor., II, 820) este și mai dificilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu targă
CAZÁCĂ s. f. bluză lungă până peste talie, cu mâneci lungi și încheiată la gât. (< fr. casaque) Vezi definitia »
ZONÍTĂ s.f. (Med.) Afecțiune (tuberculoasă) a unei zone pulmonare. ♦ Imagine radiologică a unei asemenea zone. [< fr. zonite]. Vezi definitia »
MÍȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, aglomerație; rumoare. – Din mișuna (derivat regresiv). Vezi definitia »
RINÍTĂ, rinite, s. f. Inflamație acută sau cronică a mucoasei nasului; coriză, guturai. – Din fr. rhinite. Vezi definitia »
CÚTRĂ, cutre, s. f. Persoană prefăcută, fățarnică, intrigantă; lichea, secătură. – Din bg. kutra. Vezi definitia »