Definita cuvantului targă
tárgă (tắrgi), s. f. – Pat, brancardă, năsălie. Origine incertă. Se consideră în general drept der. din germ. Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targă”, mag. taraglya (Cihac, II, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar această ipoteză prezintă dificultăți fonetice. Este posibil it. targa „scut mare”, fiind scutul singur sau susținut de două lemne sau lănci, forma cea mai simplă a tărgii vechi. Der. din gr. *τάργη în loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din lat. tragŭla (Giulgea, Dacor., II, 820) este și mai dificilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu targă
gâmză s.f. (reg., înv.) varietate de struguri. Vezi definitia »
CATAFÍLĂ s.f. (Bot.) Frunză redusă, de forma unor solzi, care se găsește pe tulpinile subpământene sau la exteriorul mugurilor. [< engl. cataphyll, cf. gr. kata – în jos, phyllon – frunză]. Vezi definitia »
pătătúră, pătătúri, s.f. (reg.) 1. pată. 2. porțiune de altă culoare. Vezi definitia »
FIRÍȘCĂ s. f. v. firușcă. Vezi definitia »
LIGÚLĂ s.f. Formație apendiculară care se observă la frunzele gramineelor între limb și teacă. [< fr. ligule, cf. lat. ligula – limbuță]. Vezi definitia »