Definita cuvantului targă
tárgă (tắrgi), s. f. – Pat, brancardă, năsălie. Origine incertă. Se consideră în general drept der. din germ. Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targă”, mag. taraglya (Cihac, II, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar această ipoteză prezintă dificultăți fonetice. Este posibil it. targa „scut mare”, fiind scutul singur sau susținut de două lemne sau lănci, forma cea mai simplă a tărgii vechi. Der. din gr. *τάργη în loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din lat. tragŭla (Giulgea, Dacor., II, 820) este și mai dificilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu targă
cucuioáră, cucuioáre, s.f. (reg.) 1. umflătură, cucui, cocor, țugui, neoacă, bolfă, motâlcă. 2. vârf de deal, pisc. Vezi definitia »
ACTINOGRÁMĂ s. f. diagramă obținută la actinograf. (< fr. actinogramme) Vezi definitia »
nárbă, nárbe, s.f. (reg.) cicatrice. Vezi definitia »
a-și face firmă expr. (deț.) a deveni lider neoficial al unui grup de deținuți. Vezi definitia »
chízedbă s.f. (reg.) asociație, societate, tovărășie. Vezi definitia »