Definita cuvantului țarină
țárină (-ni), s. f. – Cîmp, ogor, arătură. Sb. carina „vamă” și „cîmp”. Sensul inițial este cel de „dare”, de la car „împărat”. Trecerea semantică se bazează pe ideea de „ceea ce este dincolo de impozite”, cf. în rom. poarta țarinii, poarta sau intrarea prin care comunica satul cu cîmpul său, și care era păzită de obicei de un slujbaș numit jitar. Cf. Tiktin și Densusianu, GS, I, 352; legătura cu bg. celina (cf. țelină), propusă de Conev 68, nu este posibilă. Rut. caryna, rus. carina, par să fie sl., în contradicție cu Miklosich, Wander., 13; Candrea, Elemente, 403; și Vasmer, III, 282.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țarină
SĂNEÁȚĂ s. f. v. sâneață. Vezi definitia »
ACROCIANÓZĂ s. f. colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unei tulburări a circulației sângelui. (< fr. acrocyanose) Vezi definitia »
OBÉLĂ s.f. Semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. [< fr. obèle, gr. obelos]. Vezi definitia »
PITUÍTĂ, pituite, s. f. (Med.) Mucus. – Din lat. pituita, fr. pituite. Vezi definitia »
PIRETRÍNĂ, piretrine, s. f. Substanță insecticidă extrasă din piretru. – Din fr. pyrethrine. Vezi definitia »