Definita cuvantului țărm
țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlus › țărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări n › r. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țărm
ENDOSPÉRM s.n. Învelișul interior al embrionului la unele plante. V. albumen. [< fr. endosperme, cf. gr. endon – înăuntru, sperma – sămânță]. Vezi definitia »
ROSTRIFÓRM, -Ă adj. în formă de cioc. (< fr. rostriforme) Vezi definitia »
vacárm s. n., pl. vacármuri Vezi definitia »
PROTOCÓRM s. n. aparat vegetativ al briofitelor superioare, din tulpiniță, frunzișoare și rizoizi. (< fr. protocorme) Vezi definitia »
PIRIFÓRM, -Ă, piriformi, -e, adj. Care are formă de pară2. – Din fr. piriforme. Vezi definitia »