Definita cuvantului țărm
țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlus › țărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări n › r. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țărm
FALCIFÓRM, -Ă adj. în formă de seceră; semilunar. (< fr. falciforme) Vezi definitia »
ACULEIFÓRM, -Ă adj. De forma unui ac. [Pron. -le-i-. / < fr. aculéiforme, cf. lat. aculeus – ac, forma – formă]. Vezi definitia »
ARCIFÓRM, -Ă adj. În formă de arc. [< fr. arciforme]. Vezi definitia »
PERIDÉRM, periderme, s. n. 1. (Anat.) Pătură superficială a epidermei fetale. 2. (Bot.) Totalitatea țesuturilor protectoare care înlocuiesc epiderma. – Din fr. périderme. Vezi definitia »
HETEROTÉRM, -Ă, heterotermi, -e, adj. (Biol.; despre animale) Care se caracterizează prin heterotermie. – Din fr. hétérotherme. Vezi definitia »