arcán (arcáne), s. n. – Laț pentru prinderea vitelor. Tc., tăt. arkan (Miklosich, Fremdw., 175; Berneker 30; Lokotsch 102); cf. pol., rut., rus. arkan. Der. arcan(ea), s. f. (dans tipic); arcăni, vb. (a prinde cu arcanul). Miklosich, Wander., 12, consideră că pol. arkan provine din rom. mai curînd decît din tăt., ceea ce pare îndoielnic. Vezi definitia »

BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »

BĂLAN, Ștefan (1913-1991, n. Brăila), inginer constructor român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul mecanicii teoretice și aplicate, calculul construcțiilor și teoria plasticității. Lucrări de istorie a științei și tehnicii. Vezi definitia »

TRÚSTMAN s.m. Asociat sau acționar al unui trust (1). [< engl. trustman]. Vezi definitia »

SAFÁN s. m. animal rozător din familia sciuridelor, în pădurile din America de Nord. (< germ. Saphan) Vezi definitia »