topúz (-ze), s. n. – 1. Măciucă, buzdugan. – 2. Buzdugan bătut cu pietre nestemate, însemn al domnitorilor din Munt. și Mold. – 3. Lovitură la tălpi cu topuzul (1). – 4. Piatra cea mai mare dintre cele cinci cu care se joacă un joc de copii. – Mr. topuze. Tc. topuz (Roesler 577; Șeineanu, II, 364; Lokotsch 2090; Ronzevalle 117), cf. ngr. τοπούζι, alb., bg., sb. topuz. Vezi definitia »

BIBLIOBÚZ s.n. Autobuz amenajat cu o bibliotecă volantă. [< fr. bibliobus]. Vezi definitia »

FILOBÚZ s. n. troleibuz. (< it. filobus) Vezi definitia »

DIFÚZ, -Ă adj. Răspândit în mai multe părți, împrăștiat. [Cf. fr. diffus, it. diffuso, lat. diffusus]. Vezi definitia »

suiúz (-zuri), s. n. – (Mold.) Bucată de piele pentru cîrpit. Rus. sojuz „uniune” (Tiktin). Vezi definitia »