Definita cuvantului tartor
tártor (-ri), s. m.1. Șeful demonilor și al duhurilor rele în general. – 2. Demon. – 3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – Var. înv. și Mold. tartar. Gr. τάρταρος (Murnu 55), parțial prin intermediul sl. tartarŭ. Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui să se pornească de la *tartăr, căci tartar reprezintă pronunția mold.). – Der. tartoriță, s. f. (diavoliță; autoarea unei fapte rele). Tartacot, s. m. (spiriduș pitic și rău în basme) poate fi și el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, cf. tatarcă „tătăroaică”. Bg. tartor, pe care Conev 107 îl dă drept etimon al rom., ar putea proveni din rom.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tartor
EXCRETÓR, -OÁRE adj. care se referă la excreție. (< fr. excréteur) Vezi definitia »
prăcșór s.n. (reg.) fâneață mică. Vezi definitia »
manacator de mucles Vezi definitia »
SEXTUÓR s. n. sextet (1). (< fr. sextuor) Vezi definitia »
INFAMATÓR, -OÁRE adj. (Rar; adesea s.) Infamant, defăimător, calomniator. [Cf. it. infamatore]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z