Definita cuvantului țăruș
țărúș (-și), s. m. – Par, prăjină, băț. Origine necunoscută. Apropierea de sl. cerŭ, cf. cer (Cihac, II, 432; Conev 49), sau de la lat. terrĕus (Giuglea, Dacor., II, 327; REW 8673a) nu reprezintă interes. Apare din sec. XVII. Ar putea fi un der. de la tarac, taraș „par”, dar fonetismul este dificil.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țăruș
FLIȘ s. n. formație detritică din conglomerate, gresii, argilă și marnă, sedimentate la fundul unei mări și devenite apoi, prin ridicarea acestuia, lanț muntos. (< fr. flysch) Vezi definitia »
BALÁȘ, balașuri s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio. Vezi definitia »
răbúș, răbúșuri, s.n. (reg.) 1. răboj. 2. (fig.) cumpăt, fire. Vezi definitia »
STEGÍȘ, stegiși, s. m. (Reg.) Stegar la o nuntă. Vezi definitia »
părtăláș, -ă, adj. (înv. și reg.) părtaș. Vezi definitia »