Definita cuvantului țăruș
țărúș (-și), s. m. – Par, prăjină, băț. Origine necunoscută. Apropierea de sl. cerŭ, cf. cer (Cihac, II, 432; Conev 49), sau de la lat. terrĕus (Giuglea, Dacor., II, 327; REW 8673a) nu reprezintă interes. Apare din sec. XVII. Ar putea fi un der. de la tarac, taraș „par”, dar fonetismul este dificil.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țăruș
zicăláș (reg.) s. m., pl. zicăláși Vezi definitia »
Ș1 s. m. invar. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă (2)). [Pr.: șe]. Vezi definitia »
NAINTÁȘ, -Ă adj. v. înaintaș. Vezi definitia »
praș, prași, s.m. (reg.) strop, fir, fărâmă, pic. Vezi definitia »
fundúș s.n. invar. (reg.) fundament, început, origine (în expr.) din funduș = din fundament, din început, de la origine. Vezi definitia »