Definita cuvantului țață
țáță (-țe), s. f. – 1. Titlu de respect pe care îl dau tinerii surorilor mai mari, mătușilor și, în general, femeilor mai în etate. – 2. Namilă de femeie, femeie voinică. – Var. Mold. (țî)țacă, Olt., țaică, țațae. Creație expresivă, cf. țîță. Se folosește în Munt. și în Mold. de S (ALR, I, 164). Ngr. τσάτσα „mamă”, care se consideră ca etimon al rom. (Cihac, II, 709; Ronzevalle 75; Tiktin; Gáldi 259) ar putea proveni din acesta.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țață
xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe Vezi definitia »
AUTODÚBĂ, autodube, s. f. Automobil prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul de materiale, produse alimentare, corespondență etc.; dubă. [Pr.: a-u-] – Auto2 + dubă. Vezi definitia »
IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia. Vezi definitia »
HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde. Vezi definitia »
PARANÍMFĂ s.f. (La vechii greci) Fată care asista pe mireasă la ceremonialul căsătoriei. ♦ (Fig.) Însoțitoare. [Pl. -fe. / cf. fr. paranymphe, lat. paranympha]. Vezi definitia »