Definita cuvantului taur
taúr (-ri), s. m. – 1. Bic, buhai, gonitor. – 2. Al doilea semn al zodiacului. – 3. Rădașcă (Lucanus cervus). – Mr. tavru. Lat. taurus (Pușcariu 1721; REW 8602), cf. alb. ter (Philippide, II, 656), it., cat., sp. toro (calabr. táuru), prov. taur, v. fr. tor, port. touro.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu taur
JUR1, juri, s. m. (Astăzi rar) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury. Vezi definitia »
TUR2, tururi, s. n. (Fam.) Parte a pantalonilor care acoperă regiunea dorsală a corpului; p. ext. partea dorsală a corpului omenesc. – Din scr. tur. Vezi definitia »
DELEÁTUR s. n. semn de corectură tipografică prin care se arată că trebuie să se suprime o literă, un cuvânt etc. (< lat. deleatur, să se șteargă) Vezi definitia »
GAÚR s. m. bivol sălbatic din regiunile muntoase ale Indiei și Birmaniei. (< fr. gaur) Vezi definitia »
MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); cu judecată, cu experiență. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedește o judecată adâncă, serios, chibzuit; p. ext. profund. [Acc. și: mátur] – Din lat. maturus, it. maturo. Vezi definitia »