Definita cuvantului țeastă
țeástă (-éste), s. f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost. – Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țeastă
OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec. Vezi definitia »
STERÍNĂ s.f. Sterol. [< germ. Sterin, fr. stérine]. Vezi definitia »
v'ârstă1 (etate) s. f., g.-d. art. v'ârstei; pl. v'ârste Vezi definitia »
PRÉSENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: présen s. n., preásenă s. f.] – Din scr. prsina. Vezi definitia »
HUMORÉSCĂ s. f. piesă muzicală instrumentală în formă liberă, cu caracter umoristic. (< germ. Humoreske, fr. humoresque) Vezi definitia »