Definita cuvantului țeastă
țeástă (-éste), s. f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost. – Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țeastă
CRIZANTÉMĂ s. f. plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari și frumoase de diferite culori, care înflorește toamna târziu; tufănică. (< fr. chrysamthème) Vezi definitia »
ALVEOLÍTĂ s. f. leziune inflamatorie a alveolelor dentare sau pulmonare. (< fr. alvéolite) Vezi definitia »
ZIULÍCĂ, ziulici, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui zi; zilișoară, ziuliță, ziușoară. ◊ Loc. adv. Toată ziulica sau ziulica toată, ziulica întreagă = de dimineață până seara. ◊ Expr. Cât e ziulica de mare = cât ține ziua. Până în ziulica de astăzi = până acum. [Pr.: zi-u-] – Zi + suf. -ulică. Vezi definitia »
hondroácă s.f. (reg.) 1. fustă de lână, androc. 2. rochie. Vezi definitia »
PRELATÚRĂ, prelaturi, s. f. Demnitate de prelat. – Din fr. prélature. Vezi definitia »