survắici s.f. pl. (reg.) sorcove. Vezi definitia »

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic. Vezi definitia »

UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând, activând pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învața ca ucenic. – Din ucenic. Vezi definitia »

cîscîci (-iuri), s. n. – Piedică la moara de vînt. Tc. kiskaç „scăunel.” Vezi definitia »

híci adv. – În nici un caz, nici în ruptul capului. – Var. hîci, hăci. Tc. (per.) hiç (Șeineanu, II, 216; Lokotsch 860), cf. alb., bg., sb. hic. Vezi definitia »