Definita cuvantului țel
țel (-luri), s. n. – 1. Țintă. – 2. Scop, intenție, obiectiv. – 3. Cătare, miră. – Var. țăl. Germ. Ziel, prin intermediul pol. cel (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Berneker 124), mag. cél; mai puțin probabil prin rus. celĭ (Sanzewitsch 211), deoarece rus. provine din pol. (Vasmer, II, 288). – Der. țelui (var. țălui, țeli), vb. (a ochi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țel
LEVINȚÉL, levinței, adj. m. Diminutiv al lui levent2. Vezi definitia »
CAROL MARTEL, majordom al statului franc (715-741). A consolidat autoritatea centrală, exercitînd conducerea efectivă a regatului; a secularizat o parte din proprietățile bisericești, împărțindu-le vasalilor sub formă de beneficii în schimbul prestării serviciului militar. A înfrînt pe arabi la Poitiers (732). Vezi definitia »
CRÍGHEL, crighele, s. n. (Germanism) Halbă. – Din germ. Krügel. Vezi definitia »
soponél s.m. (reg.) nume de plantă; săpunel. Vezi definitia »
cel care traieste in singuratate Vezi definitia »