Definita cuvantului telefon
telefón (-oáne), s. n. – 1. Aparat care permite convorbirile la distanță. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. téléphone. Instalat în București în 1885, în Iași în 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s. f.; telefonist, s. m., etc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu telefon
ACVILÓN s. n. vânt de miazănoapte, rece și violent. (< fr. aquilon, lat. aquilo) Vezi definitia »
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. (Auto.) Panoul rigid care realizează acoperișul unei caroserii auto. – Din fr. pavillon. Vezi definitia »
HELIÓN s.m. (Fiz.) Nucleu al atomului de heliu. [Pron. -li-on. / < fr. hélion]. Vezi definitia »
ANCHILOBLEFARÓN s.n. Aderență completă a pleoapelor globului ocular. [< fr. ankyloblépharon, cf. gr. ankylos – încovoiat, blepharon – pleoapă]. Vezi definitia »
OXIMORÓN s.n. Procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparență contradictorii (de ex. tăcere elocventă) pentru a da expresiei un caracter neașteptat. [Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – deștept, moros – prost]. Vezi definitia »