Definita cuvantului telefon
telefón (-oáne), s. n. – 1. Aparat care permite convorbirile la distanță. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. téléphone. Instalat în București în 1885, în Iași în 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s. f.; telefonist, s. m., etc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu telefon
RADIOCARBÓN s. n. izotopul carbon-14 folosit în cercetări biologice, chimice și arheologice. (< fr. radiocarbone) Vezi definitia »
BARITÓN / BARÍTON I. s.m. cântăreț cu voce de bariton (II,1). II. s.n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton) Vezi definitia »
MEGACOLÓN s. n. Dilatare pronunțată a intestinului gros, dobândită sau congenitală. – Din fr. mégacôlon. Vezi definitia »
TRITÓN2, tritonuri, s. n. (Muz.) Interval melodic sau armonic de trei tonuri. – Din it. tritono, fr. triton. Vezi definitia »
TORÓN s.n. 1. Grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, alcătuind un cablu metalic sau textil. 2. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. 3. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprefețe drepte. [Pl. -oane. / < fr. toron]. Vezi definitia »